Avem o datorie

Creştinul TREBUIE să aducă roadă! Un creştin fără roadă nu e creştin. Nu poţi fi creştin şi să nu se vadă asta cu ochiul liber. Cum zicea Richard Wurmbrand: „O gripă care nu se transmite de la tine şi la altul, nu-ţi face griji, nu e o gripă adevărată, e doar o mică răceală”. O pocăinţă reală se transmite şi la altul. “Dacă nu se transmite, nu-ţi face griji, nu e o pocăinţă reală”.

Noi suntem altoiţi în Hristos. Isus a zis: „Eu sunt adevărata viţă.”(Ioan 15:1) Noi suntem mlădiţele ce cresc din El. Nu putem creşte în credinţă fără să avem o legătură permanentă cu El. Din El ne tragem seva. Şi astfel creştem ca şi credincioşi tot mai mult. Iar când mlădiţa a crescut suficient de mult, aduce rod

       Ne numim creştini. Suntem noi ancoraţi, legaţi de Hristos? Denumirea de creştini a fost folosită pentru prima dată în vechiul oraş grecesc Antiohia din Asia (astăzi Antakya în Turcia), termenul provenind de la cristianon, derivat din grecescul cristos, care înseamnă Hristos sau Unsul. Aşadar creştini ar însemna hristoşi sau urmaşi ai lui Hristos. Suntem aşa cum ne numim, adică nişte mici Hristoşi? E atât de simplu să ne analizăm pe noi înşine dacă ne privim în „oglinda credinţei” care ne-a fost lăsată, adică Biblia. Aduci tu roadă, poate privi Dumnezeu cu plăcere la tine, se poate vedea Dragostea, Bunătatea, Blândeţea, Bucuria, Pacea, Îndelunga răbdare, Facerea de bine, Credincioşia, Înfrânarea poftelor în tine? E viaţa ta o mărturie în faţa lumii pentru Dumnezeu, prin care cei din jur să fie schimbaţi? Dacă da, numele tău poate fi cu-adevărat Creştin. Pentru că eşti legat de Hristos, viţa, şi nimeni nu te va dezlipi, nu te va rupe de la El. Stăpânul viei are grijă de tine. El te curăţeşte pentru a aduce şi mai multă roadă. Şi răsplata ta va fi mare.

Dacă nu ai astfel de roade, trebuie să-ţi spun cu tristeţe că nu poţi sta lângă Dumnezeu. „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mladiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.”... Pentru mine e trist. Dar textul ăsta e atât de concludent. Nu putem spera la un rai plin de verdeaţă după ce vom muri, şi să ne amăgim că, cine ştie, poate vom ajunge acolo, dacă nu suntem legaţi permanent de Isus. Dacă ne trăim vieţile monoton sau agitat, departe de Biblie, departe de ce ne cere Dumnezeu, trăind după propriile plăceri, idei sau concepţii. Spre cer există o singură cale. Dacă nu eşti pe ea, cu siguranţă nu vei ajunge acolo. Nu iţi petrece timpul nepăsător, în ignoranţă. Biblia iţi descoperă Calea. Trebuie doar să ai dorinţa s-o afli. Fi creştin aşa cum mărturiseşti, nu te amăgi singur. Cândva vei regreta.